nastere in apa

Prin nasterea in apa se creeaza o perspectiva indeita asupra actului nasterii, stabilindu-se o atmosfera relaxanta si intima ce ajuta viitoarea mama sa aiba o nastere cat mai usoara, fara dureri, dupa care se poate reface mult mai repede. Daca nasti prin aceasta metoda, travaliul dureaza mult mai putin decat in cazul nasterii normale si este mult mai usor de suportat, datorita faptului ca ai mai multa libertate de miscare, esti stapana pe miscarile tale si te poti relaxa mai bine. In timpul scufundarii in apa, forta gravitationala poate fi neglijata, si astfel poti adopta diferite pozitii care sa te relaxeze, poti pluti si te poti misca dupa bunul plac. Disponibila acum si in Romania, nasterea in apa prezinta nenumarate avantaje atat pentru tine, ca mama, cat si pentru copil. Ce beneficii ai tu, ca mama? In primul rand durata travaliului scade considerabil, durerea este foarte bine suportata deoarece te poti relaxa si adopta orice pozitie iti este confortabila, iar interventiile specifice nasterii si administrarea medicamentelor in timpul travaliului nu-si mai gasesc rostul in aceasta metoda. Nasterea subacvatica scade timpul necesar recuperarii postpartum, deoarece anatomia organelor genitale feminine se modifica foarte putin, nu exista afectari ale vaginului, colului uterin sau ale uterului, iar riscul aparitiei unei rupturi perineale este exterm de mic si se evita astfel taierea perineului in timpul travaliului (epiziotomie). Care sunt avantajele pentru copil? Fatul isi poate face loc mult mai usor spre lumea extrauterina deoarece iese dintr-un mediu acvatic (lichidul amniotic in care a plutit in cele 9 luni) tot intr-un mediu acvatic (apa din bazinul de nastere)- astfel se evita socul pe care-l are fatul in cursul nasterii normale cand iese direct din uter in mediul exterior. Micutul beneficiaza de o mai buna oxigenare in cursul travaliului si este in continua legatura cu tine, primind prin intermediul cordonului ombilical substante nutritive, oxigen si endorfine (“hormoni ai fericirii” produsi de organism) din belsug. In timpul nasterii in apa, fatul nu se poate ineca atat timp cat cordonul ombilical este intact. Abia dupa taierea cordonului ombilical, copilul respira cu ajutorul plamanilor si ii este indispensabil aerul. Dupa nastere, nou-nascutul beneficiaza imediat de atentia ta- il poti tine la san si il poti alapta de indata. Sunt situatii in care nasterea in apa nu este recomandata? Ca orice tip de nastere, si nasterea subacvatica are contraindicatiile ei. Printre aceastea se numara urmatoarele situatii: Travaliul a inceput precoce, inainte de saptamana 37 de sarcina Ai febra cauzata de o infectie Ai o sangerare vaginala abundenta Esti infectata cu virus HIV, virus hepatic A, B sau C, virus herpetic (in special cel genital) sau streptococ B-hemolitic Medicul suspicioreaza meconiu (scaunul fatului) in lichidul amniotic Daca exista orice risc de complicatii Tatal si nasterea subacvatica Unul dintre marile avantaje pe care le are aceasta metoda este acela ca sotul iti poate fi alaturi pe toata durata nasterii, te poate ajuta si sustine, simtind ca participa alaturi de tine in aceste momente unice. Daca doresti, poti chiar sa ii permiti partenerului tau sa asiste la nastere chiar de langa tine, intrand in bazin si impartasind impreuna bucuria nasterii micutului. Tatii pot chiar sa discute cu medicul daca le este permis sa taie cordonul ombilical, participand activ pe durata travaliului. In ce conditii se desfasoara nasterea subacvatica? Pentru a nu pune in pericol viata ta sau a fatului, nasterea in apa trebuie sa se desfasoare in spatii special amenajate pentru acest lucru, in care sa fie respectate cu sfintenie regulile de curatenie. Incaperea in care se desfasoara nasterea trebuie sa fie spatioasa, aerisita, cu acces rapid la toaleta si dus. Camera pentru nastere trebuie sa aiba in centru cada de nastere. Aceasta trebuie sa fie indeajuns de adanca si de larga pentru a-ti permite sa te misti si sa plutesti dupa placul inimii. Cada trebuie sa fie dezinfectata si prevazuta cu sistem de drenare, recirculare si curatare permanenta a apei. Temperatura optima a apei trebuie sa fie 28C si trebuie mentinuta constanta pentru ca sub aceasta temperatura contractiile uterine se raresc si travaliul va dura mai mult. In camera este indicat sa se foloseasca muzica clasica pentru a stimula producerea endorfinelor de catre mama si a facilita relaxarea. Metoda nasterii in apa sustine ideea ca aducerea copilului pe lume este un act natural, ce trebuie sa se desfasoare intr-un cadru intim, fara folosirea artificiala a medicamentelor si tehnicilor medicale complicate, doar folosind efectele benefice ale apei.

nastere prin cezariana

Cezariana reprezinta procedura chirurgicala prin care copilul se naste in urma inciziei abdomenului si apoi a uterului. Desi exista cazuri in care se apeleaza la cezariana pentru a salva viata mamei si copilului, exista si altele in care medicul sau femeia aleg cezariana pentru ca este mai la indemana, pe considerente de genul ca elimina frica sau o parte din problemele medicale caracteristice nasterii pe cale vaginala. In trecut, majoritatea femeilor care nasteau prin cezariana mureau. Aceasta operatie era varianta prin care se putea salva doar copilul. Primele note despre practicarea cezarianei dateaza din secolul XVI. Cu toate acestea, pana in secolele XVIII si XIX nu se putea vorbi despre supravietuirea celor doi: mama si copil, si aceasta in special datorita infectiilor si hemoragiilor puternice ce apareau dupa efectuarea operatiei. Abia din secolul XIX s-a apelat la coaserea uterului si abdomenului dupa efectuarea unei cezariene. Desi cezariana a devenit o cale de nastere tot mai des intalnita, cu riscul mortii scazut (2%), acesta este inca mai mare decat in cazul nasterii vaginale. Motivele pentru care cezariana are aceasta rata a mortalitatii, si cele pentru care pot apare multe complicatii dupa aceea, se datoreaza procedurii chirurgicale, care include atat incizia la nivelul abdomenului cat si cea la nivelul uterului. Operatia de cezariana dureaza in general 45-50 de minute, dar copilul este scos in primele 5-10 minute, restul minutelor fiind alocate cusaturilor la nivelul uterului si abdomenului. Inainte de efectuarea cezarienei, medicul se asigura ca pacienta are anestezia bine facuta. In majoritatea interventiilor anestezia este spinala (rahidiana) sau epidurala (peridurala), dar sunt cazuri speciale in care anestezia generala este preferata. Dupa ce pacienta este anesteziata, se face o incizie pe piele de lungime egala cu distanta de la incheietura miinii pana la varful degetului inelar. In majoritatea operatiilor incizia se face orizontal, chiar deasupra liniei parului pubian, deoarece se vindeca si arata mai bine, si provoaca mai putina durere mamei. Dupa intrarea in uter cu o taietura putin mai mare decat capul copilului, acesta este apucat cu grija, iar moasa apasa pe uter si copilul este eliberat prin incizia facuta. Cordonul ombilical este prins si taiat, iar copilul este dat asistentei sau medicului care se ocupa de nou-nascuti (neonatolog). Ginecologul elimina apoi placenta, coase uterul, inspecteaza ovarele si trompele, apoi pune la loc diferitele straturi de tesuturi si coase sau capseaza pielea. Pacienta poate primi injectie cu oxitocina combinata cu o doza de perfuzii pentru a ajuta uterul sa se contracte in vederea opririi sangerarii si, uneori, pentru a preveni infectiile, se administreaza si antibiotice. Cezariana este o interventie chirurgicala de mare anvergura, si ca majoritatea celor de acest gen poate duce la mari complicatii. Acestea includ: hemoragie puternica, afectarea vezicii urinare sau intestinelor, infectii puternice ale uterului, rinichilor, plamanilor sau a altor organe interne deschise prin incizarea pielii, cheaguri de sange in jurul uterului sau in venele de la picioare sau plamani, sau incapacitatea sangelui de a se inchega, si afectarea uterului care pe viitor poate duce la sarcini mult mai periculoase. Uterul este un organ mare, muscular, irigat de o cantitate imensa de sange, de aceea orice incizie asupra lui poate duce la hemoragii puternice. Medicina moderna ofera medicamente si cusaturi pentru a diminua acest aspect, dar unele femei au nevoie de transfuzie de sange pe durata cezarienei (altele, in ocazii rare, au nevoie de histerectomie pentru a le salva viata). Multe femei care nasc prin cezariana trebuie sa ia supliment de fier, deoarece pierderea de sange pe durata cezarienei este de doua ori mai mare decat in cazul nasterii vaginale. O parte din femei fac infectii ale uterului si trebuie sa petreaca mai multe zile in spital sub antibiotice puternice. Un alt motiv pentru care multi specialisti considera ca nasterea vaginala este preferabila cezarienei este acela ca multe femei care au nascut prima data prin cezarina, necesita si la a doua nastere tot cezariana. Incizia orizontala, cunoscuta si sub numele de "incizia uterina transversala joasa" este mult mai sigura si prezinta risc mult mai scazut de a se rupe de-a lungul altor sarcinii. Deoarece sansele ca acest tip de incizie sa se rupa mai tarziu sunt mici (sub 1% din cazuri), medicii considera ca se poate incerca si o nastere vaginala in cazul unei a doua sarcini la pacientele cu incizie transversala joasa la prima nastere. In cazul unei incizii verticale a uterului sunt sanse mult mai mari de rupere, acest lucru putand duce la hemoragii interne puternice sau chiar moartea fatului, de aceea nasterea vaginala dupa o cezariana cu o astfel de incizie se evita, pacienta trebuind sa suporte o noua cezariana la a doua nastere. Nou-nascutii necesita si ei atentie speciala dupa o cezariana. In general, copilul nascut prin cezarina are nevoie de mai mult timp pentru adaptarea la mediul exterior datorita nasterii fortate, si pentru ca el a fost lipsit de calatoria prin canalul de nastere care ajuta la eliberarea lichidului amniotic din plamani si stimuleaza circulatia. Plamanii copilului nu au fost compresati de vagin pe durata cezarienei, si de aceea ei raman inca cu putin extra lichid amniotic in interior. Avand in vedere aceste considerente, ne intrebam "de ce este necesara operatia cezariana?". Din mai multe motive. In unele cazuri, placenta este prea aproape sau blocheaza complet cervixul (placenta previa) si nasterea vaginala poate duce la pierderi mari de sange, periculoase pentru mama si fat. Alte motive pentru care este recomandata cezariana includ: scaderea batailor inimii fatului pentru mai multe minute, desprinderea cordonului ombilical (cand cordonul ombilical iese afara din vagin si stranguleaza astfel vasele de sange care ajung la copil), singerare puternica vaginala datorita ruperii placentei, copilul in pozitie "breech" sau transversala, copilul prea mare in raport cu bazinul mamei (disproportia cefalo-pelvica), diabetul mamei, preeclampsia, herpes genital etc. Tripletii aproape intotdeauna necesita cezariana, in timp ce multe nasteri gemelare se pot face vaginal. Nasterea prelungita, cand femeia nu se poate dilata dincolo de un anumit punct, necesita efectuarea cezarienei. Aceasta nu inseamna ca restul sarcinilor se vor termina tot cu o cezariana, deoarece toti copiii sunt diferiti, si toate sarcinile sunt diferite. In general, cand medicul aminteste de cezariana, precizeaza ca nasterea vaginala este de preferat, dar ca sunt cazuri in care cezariana este necesara. De aceea, cand te-ntrebi care este calea cea mai buna prin care poti sa nasti, discuta problema cu medicul pana ai suficiente informatii care sa te ajute sa iei o decizie. Poti descoperi astfel ca anumite idei preconcepute despre nasterea vaginala sau despre cezariana se pot schimba discutand problema deschis, cu o persoana calificata. Multe femei doresc sa stie ce pot face sau nu dupa o cezariana. In general, trebuie sa stai in spital cel putin 2-4 zile dupa o cezariana, in functie de raspunsul organismului la medicamente si cat de repede reusesti sa mergi pe picioarele tale. Firele interne folosite se vor resorbi dizolvandu-se natural, iar cele externe vor putea fi indepartate la o saptamana de la operatie. Multe femei se recupereaza surprinzator de repede si parasesc spitalul in citeva zile. Trebuie sa mergi cu atentie, sa te intinzi, ridici si asezi in sezut usor, fara sa-ti fortezi muschii abdomenului. Probabil vei avea nevoie de ajutor sa urci sau sa cobori scari (e bine sa eviti sa faci acest lucru mai mult de o data pe zi in primele saptamani). Sofatul trebuie evitat pentru cateva saptamani. Medicul iti va recomanda sa eviti ridicarea de greutati in primele saptamani (nu mai mult de 5-6 kg) si sa mergi la control medical de urgenta daca operatia se inroseste sau se infecteaza, daca apar dureri abdominale puternice, febra, sau orice alte simptome anormale. Uterul revine la forma initiala in circa 6 saptamani, si, din acest moment, daca recuperarea fizica este completa, se poate reveni la activitatea zilnica normala.

nasterea naturala

Inainte ca nasterea sa inceapa, este posibil ca din cand in cand sa simtiti o presiune pe uter, fara dureri, numite contractii Braxton-Hicks. Aceste contractii pregatesc uterul pentru munca grea de nastere. Cervixul devine mai moale pregatindu-se pentru procesul de dilatare (intindere) din timpul nasterii. Daca sunteti la prima nastere, copilul se va muta in josul pelvisului cel mai probabil cu cateva saptamini inainte de inceperea nasterii. Veti observa ca respiratia dvs. devine mai usoara si ca presiunea pe vezica creste. Fatul e protejat in uter printr-un dop gros de mucus la deschizatura cervixului. Pe masura ce cervixul devine moale si incepe sa se deschida, mucusul vine in afara (de obicei amestecat cu un pic de singe). Veti observa pe chilot pete de culoare roz sau usor inspre rosu care pot aparea in timpul nasterii sau cu cateva zile inainte. Se stie ca fiecare nastere este unica. Modul in care va decurge depinde de pozitia fatului, de starea si conditia dvs. fizica, de sentimentele dvs. si de multi alti factori. Cand incepe nasterea ? Este greu de spus. Unele femei pot avea contractii pe o perioada de cateva ore sau zile, fara a avea ca rezultat o dilatare a colului. Aceste contractii vor inmuia si subtia cervixul care e gata sa se deschida. Daca aceasta maturizare a cervixului s-a intimplat gradual in zilele sau saptamanile dinainte de nastere atunci veti trece direct la nasterea activa. Contractiile de inceput pot fi percepute ca si dureri puternice (crampe) menstruale sau ca si intermitente dureri de spate. La inceput contractiile vor fi destul de scurte (poate 30-40 de secunde) la intervale de 15 sau 20 de minute. Aceste contractii de inceput vor inmuia cervixul, subtiindu-l si incepand sa il deschida. Daca nu aveti motive speciale sa stati la pat, incercati sa fiti cat mai activa. Plimbarea va face bine, pentru ca ajuta la coborarea copilului. Incercati sa va gasiti cele mai confortabile pozitii, cum ar fi: statul in sezut cu sprijinirea de spatarul scaunului, sau statul in genunchi cu bratele in repaus, sprijinite de o perna. Practicati exercitiile de relaxare si de respiratie pe care le-ati invatat. Daca e noapte, incercati sa va odihniti cat mai mult, pentru ca veti avea mult de munca in orele urmatoare. Prima faza a nasterii Pe masura ce nasterea inainteaza, contractiile vor deveni din ce in ce mai intense, cu o durata mai mare si vor aparea la intervale de timp mai mici. Cervixul se dilata acum. Daca copilul este intr-o pozitie posterioara ( cu ceafa in sens opus spatelui Dvs.) situatie intilnita la una din 4 nasteri, puteti simti o durere sau o presiune puternica la spate si acesta poate sa nu dispara in totalitate intre contractii. Pe masura ce cervixul se deschide veti vedea mai mult mucus si singe. Va trebui sa va opriti din plimbare in timpul contractiilor Faza de tranzitie Pe masura ce colul atinge dilatarea completa, contractile capa o frecventa de una la cateva minute. Pentru ca fatul incepe sa se miste in jos in pelvis, pozitiile care erau comfortabile inainte nu mai sunt si acum. Puteti avea varsaturi, frisoane, transpiratie abundenta. Toate acestea sunt greu de suportat, dar va comunica un lucru: nasterea copilului se apropie. Tranzitia, desi intensa, e de obicei cea mai scurta parte a nasterii. Faza a doua a nasterii Cand, in urma contractiilor din faza de tranzitie, cervixul s-a deschis complet, cele mai multe femei au o dorinta puternica sa impinga fatul afara. Veti fi incurajata sa va scremeti la fiecare contractie si sa respirati in timp ce impingeti. Tendinta naturala este de a va tine respiratia, dar acest lucru nu face decat sa va risipeasca energia. Incercati sa va relaxati intre contractii. Daca membranele nu s-au rupt pana acum, se vor rupe in aceasta faza. Poate ca veti avea nevoie de de o epiziotomie (o taietura mica la nivelul mucoasei vaginale, cu scopul de a evita rupturile spontane de tesuturi). In momentul in care copilul este pe cale de a se naste, capul lui poate fi vazut la deschiderea vaginala. Veti fi rugata probabil sa impingeti cand capul este ghidat spre iesire. Capul copilului se va roti in asa fel incat sa elibereze un umar si apoi celalalt. Restul corpului iese usor, si cordonul ombilical este pensat si sectionat. Faza a treia a nasterii Aceasta faza incepe dupa ce copilul a fost nascut si se sfarseste odata cu eliminarea completa a placentei. Este cea mai scurta faza. In general nu dureaza mai mult de o jumatate de ora. Dupa nasterea copilului, vi se poate administra o injectie cu oxytocin sau oxytocin si ergometrine. Aceste substante sunt preparate hormonale care ajuta uterul sa se contracte efficient si sa elimine placenta dupa nasterea copilului.

vitamine

Vitaminele si mineralele in alimentatia copilului alimentatia hrana vitamine minerale Aproape 50% din copii romani iau zilnic multivitamine, desi cei mai multi dintre ei nu au nevoie de fapt de asa ceva. Au nevoie de vitamine si minerale in suplimente acei copii care trebuie sa tina un regim alimentar sau cei care sufera de anumite boli (de obicei, ale ficatului). Pot avea nevoie de suplimente si copiii nascuti prematur. Poti da copilului tau un supliment zilnic daca tu sau pediatrul credeti de cuviinta, dar ideal ar fi sa te asiguri ca primeste prin alimentatie necesarul de vitamine si minerale. Iata care sunt cele care nu trebuie sa lipseasca din dieta unui copil. Vitamina A Laptele si laptele praf sunt surse foarte bune de vitamina A. Este o vitamina liposolubila, deci hipovitaminozele pot aparea la copii care sufera de malabsorbtie a lipidelor. Pe de alta parte, prea multa vitamina A strica, putand duce la hipervitaminoza. Vitamina C Multi parintii depasesc doza zilnica redomandata de vitamina C in alimentatia copiilor lor, cu scopul de tine la distanta gripele si racelile. Totusi, nu exista studii care sa arate clar legatura dintre vitamina C si raceli. Prea putina vitamina C poate provoca scorbut, o boala intalnita mai ales la copiii sub un an care sunt hraniti numai cu lapte de vaca. Fructele si legumele sunt surse excelente de vitamina C. Fierul Fierul este un mineral important pentru crestere. O doza normala de fier este necesara pentru producerea de sange si pentru dezvoltarea armonioasa a muschilor. Copiii mici au nevoie de 10 mg de fier pe zi, pe cand cei mai mari si adolescentii au nevoie de 12-15 mg zilnic. Calciul Calciul raspunde in primul rand de sanatatea oaselor. Este foarte important in alimentatia unui copil pentru ca fara el, oasele lui nu se pot dezvolta indeajuns incat el sa creasca si sa se dezvolte frumos. Un copil care nu primeste calciu indeajuns va face osteoporoza ca adult. Copiii mici au nevoie de circa 800 mg de calciu zilnic, iar cei mai mari, precum si adolescentii au nevoie de 1200-1500 mg. Vitamina K Vitamina K este o vitamina liposolubila si este necesara coagularii sangelui. Nou nascutii pot avea nevoie de suplimente, mai ales daca nu li s-a facut o injectie cu vitamina K dupa nastere si daca sunt hraniti la san. Vitamina D Este tot o vitamina liposolubila, a carei lipsa poate provoca rahitism. Apare cel mai des la copiii hraniti la san, mai ales daca nu petrec suficient timp in lumina soarelui. In trecut se credea ca nu este nevoie de suplimente cu vitamina D la copiii care petrec suficient timp afara, in soare, dar acum se recomanda ca toti sa primeasca vitamina D. Fluorul Copiii au nevoie de acest mineral dupa varsta de sase luni, pentru ca le protejeaza dintii si previne aparitia cariilor. In unele tari, apa de la robinet chiar contine suplimente de fluor. In Romania, doar unele marci de apa imbuteliata contin asa ceva. Discuta cu pediatrul inainte de a da copilului suplimente de fluor, pentru ca excesul poate duce la decolorarea permanenta a dintilor. Zincul Zincul e un mineral important, mai ales pentru adolescenti, pentru ca imbunatateste cresterea si maturizarea sexuala. Sugarii au nevoie de 3-5 mg de zinc in fiecare zi, pe cand la adolescenti, cantitatea creste la 10-15 mg. Alimentele bogate in zinc sunt: carnea, fructele de mare, cerealele integrale, nucile si fasolea boabe.

cum hranim un copil mofturos

Orice parinte a trecut la un moment dat prin adevarate lupte la ora mesei. Pentru multi aceste evenimente enervante devin in curand ingrijoratoare. Daca cel mic mananca doar o lingura de macaroane toata ziua, cum va putea organismul lui sa primeasca nutrientii necesari cresterii? Din fericire, in cele mai multe cazuri nu sunt motive de ingrijorare si exista multe feluri de a rezolva problema. Este normal ca un copil sa devina mofturos la un moment dat, iar motivele sunt de natura emotionala si fizica. Cei mai multi mofturosi au intre doi si patru ani. Iata cateva dintre motivele pentru care copii refuza sa manance: Copiilor le place rutina si se tem de oameni si experiente noi. Gusturile, mirosurile si texturile noi ii sperie. De aceea, ei refuza sa incerce noi feluri de mancare. Unul din felurile in care un copil isi manifesta independenta ete prin a refuza sa manance. Pe masura ce copilul creste si poate face anumite lucruri fara ajutorul parintilor, isi da seama de abilitatile pe care le are si incepe sa aiba propriile pareri in legatura cu lucrurile pe care trebuie sa le faca, locurile in care trebuie sa mearga. Intre doi si patru ani, copiii exploreaza lumea din jurul lor, inclusiv masa din bucatarie. Mofturile la mancare ii permit copilului sa exploreze relatia cauza-efect. Nimic nu-i place mai mult decat sa observe reactia parintilor la ceea ce face. Unii copii nu au nevoie de prea multa mancare. Copiii cresc foarte repede, dar cei intre unu si trei ani cresc putin mai incet decat ceilalti. De fapt, sunt perioade in care nu cresc deloc. Deci pofta de mancare a copilului variaza in fuctie de aceste perioade. Uneori ii este foame si mananca mult, alteori nu are nevoie de prea multa mancare. Si cum stomacul unui copil este destul de mic, nu va avea nevoie de prea multa mancare ca sa fie satul. Iata si cateva strategii pentru a trece cu bine de ora mesei. Masa trebuie sa fie un moment distractiv. Sandwich-ul zilnic devine mai atragator daca are forma de dinosaur sau broscuta. Fa in asa fel incat farfuria sa arate bine, si vei vedea cum dispare toata mancarea din ea. Strecoara in farfurie mancaruri noi. Copiii mananca un numar limitat de alimente in fiecare zi. Pentru a largi “repertoriul“ copilului tau, ofera-i pe langa alimentele cunoscute si portii mici din mancaruri noi. La inceput le va ignora, dar daca esti perseverenta, pana la urma va incerca si alimentele noi. Tine-l departe de sucuri. Bauturile sunt importante in alimentatia unui copil, mai ales laptele si apa. Este recomandat ca un copil sa bea doua – trei pahare de lapte pe zi. Totusi incearca sa limitezi consumul altor lichide, cum ar fi sucurile. Multi copii beau prea mult suc si cand au stomacul plin de lichid isi pierd pofta de mancare. Fa si compromisuri din cand in cand. Daca cere niste cereale dulci, amesteca cateva din cele cu ciocolata in castronul cu cereale fara zahar. Putin zahar din cand in cand nu face rau, mai ales daca ai grija la cantitatea pe care o consuma. Lasa copilul sa ajute la pregatirea mesei. Chiar si cei mai mici pot sa amestece in salata si sunt mai mari sansele sa incerce mancare daca a participat la preparea ei. Fii un exemplu bun. Programeaza masa in asa fel incat sa poata manca toata familia, cel putin odata pe zi. Sunt mai multe sanse ca cel mic sa incerce noi feluri de mancare daca vede ca toata lumea le mananca. Lasa copilul sa se ridice de la masa cand termina de mancat. Un copil mic nu are rabdarea necesara sa stea la masa pana cand toata lumea termina de mancat. Lasa-l sa se joace in liniste in bucatarie pana cand termina si ceilalti. Nu-ti face griji de fiecare data cand cel mic refuza sa manance tot. Ofera-i trei mese sanatose si doua gustari in fiecare zi. Iar daca ti se pare ca nu mananca de ajuns, nu te ingrijora, el isi da seama mai bine decat oricine cata mancare ii incape in burtica.

diversificare sugari

Cand incepe diversificarea? Prima intrebare pe care si-o pun mamicile este "cand incep?" Diversificarea se poate incepe intre 4 si 6 luni, desi, cel mai adesea, se face aproape de sase luni. Pana la aceasta varsta laptele de san sau formula ii ofera copilului toti nutrientii de care are nevoie. In jurul varstei de 6 luni rezervele de fier pe care le-a acumulat in viata intrauterina incep sa se epuizeze. De aceea diversificarea trebuie inceputa la aceasta varsta. Daca ne grabim sa introducem alimentele solide sistemul digestiv imatur al bebelusului va avea de suferit. El nu este gata inca sa digere altceva decat lapte. In plus, este posibil sa apara reactii alergice, infectii bacteriene, diaree si alte probleme gastrice. Pe de alta parte, unii parintii gasesc alaptatul la san foarte comod, asa ca au tendinta sa intarzie diversificarea. Nici aceasta abordare nu este corecta. Daca introducem solidele prea tarziu, riscam sa compromitem echilibrul nutritional al organismului. Fierul, zincul se gasesc in cantitate tot mai mica in laptele de san, la sase luni de la nastere. In plus, diversificarea il ajuta pe copil sa atinga noi puncte in dezvoltarea motorie. Va avea un motiv pentru a invata sa mestece, sa-si tina capsorul, sa stea in fundulet. Pentru ca nu toti copiii se dezvolta la fel, s-ar putea ca nu toti sa fie gata pentru diversificare la 4-6 luni, asa ca trebuie sa urmarim semnele. Un copil este gata pentru diversificare atunci cand: isi poate controla capsorul isi pierde reflexul de a scuipa ce are in gura poate sa stea in fundulet, chiar si cu ajutor si-a dublat greutatea de la nastere ii este tot mai foame si nu pare sa se sature cu lapte devine curios cand te vede mancand, se uita la mancarea ta. Cum incepe diversificarea? Poti incepe cu cereale pentru copii, facute din orez, care nu contin gluten si sunt mai putin alergenice decat alte alimente. Din aceste cereale se face un piure folosind apa sau lapte. Amestecul rezultat trebuie sa fie fin si mai degraba lichid. Nu i-l da atunci cand este infometat sau satul. Probabil ca il va refuza in aceste momente. Mai intai da-i lapte, asa cum ai face la o masa normala. Cand a mancat jumatate din cantitatea normala opreste-te si da-i lingurita cu piure. Ideal este sa folosesti o lingurita moale, din cauciuc ca sa nu-i ranesti gingiile. Incepe cu o cantitate foarte mica de piure, un varf de lingurita. Daca nu pare interesat sa guste, lasa-l sa miroasa piureul sau sa puna manuta in el. Nu incerca sa-i pui cereale in biberon, altfel copilul nu va face diferenta intre mancatul cu biberonul si mancatul cu lingurita. Incepe cu o "masa" solida pe zi (de fapt o lingurita de mancare) pe care i-o oferi oricand vrei, numai ai grija ca in acel moment copilul sa nu fie obosit, plangacios, somnoros. Odata ce se obisnuieste cu solidele va fi gata sa manance 1-2 linguri pe zi. Pe masura ce mananca mai mult, prepara piureul mai solid, mai gros si mai adauga o masa solida. Cateva sfaturi Incepe cu alimente fara gluten si cat mai naturale, fara adaos de zahar sau sare. Orice mancare pe care i-o dai trebuie sa fie un piure fin, mai degraba lichid. Alimentele se introduc unul cate unul. La 3-4 zile de la introducerea unui aliment se poate folosi inca unul. Asa iti poti da seama la timp daca bebele are o alergie alimentara si care este mancarea care o declanseaza. Cel mai susceptibile de a provoca alergii sunt nucile, alunele, soia, fructele de mare, ouale. Odata ce ai reusit sa introduci in alimentatie cateva alimente, variaza pentru a-i asigura copilului o dieta corecta. Daca refuza un aliment, nu te da batuta. Poate fi nevoie chiar si de 10 incercari ca sa accepte o mancare noua. Chiar daca accepta bucuros diversificarea, copilul trebuie sa primeasca lapte de san sau formula macar pana la un an. Ambele tipuri de lapte ii ofera fier, vitamine si proteine intr-o forma usor de difgerat. Alimentele solide nu pot inlocui cu succes nutrientii din lapte, in primul an de viata. Desi este bine sa obisnuiesti copilul cu o varietate mare de alimente, probabil ca va dura ceva pana cand se va obisnui cu gustul si textura fiecarui aliment. Fiecare bebe are preferintele sale, dar, de obicei, tranzitia de la lapte la solide incepe cu cereale semi-lichide (amestecate cu lapte), continua cu fructe si legume pisate si se termina cu mancare (carne, alte surse de proteine) taiata in bucatele foarte mici. Unii experti recomanda sa incepem cu fructe si legume galbene, care sunt mai usor de digerat. Insa altii spun ca e mai bine sa incepem cu cele verzi, altfel copilul se va obisnui cu gustul dulce al alimentelor galbene si le va refuza pe celelalte. Fiecare mamica alege ce varianta vrea. Oricum ai face, nu exclude din dieta copilului un aliment doar pentru ca nu-ti place tie. Cel mic ar putea avea gusturi diferite de ale tale. Unii parinti aleg piureurile gata preparate, care se gasesc la borcan, la raioanele pentru copii. Nu este neparat gresit, desi piureurile facute in casa sunt mai naturale. Important este ca atunci cand desfaci borcanul sa pui o portie de mancarica intr-un castron. Daca bagi lingurita in borcan, apoi in gurita copilui, apoi iar in borcan, nu vei mai putea folosi ce ramane la o alta masa pentru ca bacteriile provenite din gurita vor strica piureul. Oricum, un borcan deschis de peste 2 zile trebuie aruncat. Nu te speria daca mirosul si consistenta scaunelor se schimba de la primele lingurite de mancare solida. Este ceva normal. In schimb, ar trebui sa te ingrijoreze alte simptome digestive (balonare, gaze, dureri de burtica, diaree) si cutanate (bubite) care pot fi semnele unei alergii alimentare. De tinut minte: Cand apar primii dintisori, copilul isi poate pierde pofta de mancare, deci nu te lasa descurajata daca pare sa-si fi pierdut interesul pentru solide in acest moment. E o stare treatoare. Evita sa-i impui copilului gusturile tale. Cand incepe sa se deplaseze singur, copilul isi poate pierde interesul pentru mancare pentru ca il atrage mai mult nou-descoperita mobilitate decat mancarea. Este o stare temporara. Cand prepari piureuri, fa-le mai degraba lichide. Pana cand copilul va bea apa aceste piureuri il vor ajuta sa evite constipatia. Cand incepi diversificarea, da-i intai lapte de san sau formula pana cand isi potoleste foamea. Bebelusii infometati nu prea au chef sa experimenteze.

vaccinuri

Vaccinuri obligatorii si suplimentare pentru copiii din Romania Multe dintre bolile de astazi mai mult sau mai putin periculoase pot fi prevenite usor prin vaccinarea la timp. Vaccinul previne imbolnavirea, contine virusi si bacterii dezactivati sau morti, specifici fiecarei boli in parte. Deasemenea vaccinurile ajuta organismul sa recunoasca si sa lupte impotriva acestor agenti patogeni la fiecare contact cu o persoana bolnava sau purtatoare a unuia dintre ei. Majoritatea vaccinurilor sunt administrate copiilor, dar se pot administra si la adulti pentru a preveni diverse afectiuni . Etapele vaccinarii sunt : - Administrarea vaccinului prin injectare sau sub forma de spray - producerea de anticorpi si celule de recunoastere Vaccinuri pentru copii obligatorii in Romania : 0 - 7 zile - BCG - maternitate (Tuberculoza pulmonara) si HB #1 - maternitate (Hepatita B) 2 luni - DTP - VP (oral, intramuscular) + HB #2 (Difterie, Tetanus, Pertusis + Poliomielita + Hepatita B) 4 luni - DTP - VP (oral, intramuscular) Difterie, Tetanus, Pertusis + Poliomielita) 6 luni - DTP + VP + HB #3 (Difterie, Tetanus, Pertusis + Poliomielita + Hepatita B) 9 luni - 12 luni - AR (se poate opta doar pentru ROR la 12 luni) - Rujeola 12 luni - R1 DTP + R1 VP (rapel 1) ROR (PRIORIX) - (Difterie, Tetanus, Pertusis + Poliomielita Rujeola, Oreion, Rubeola) 30 - 35 luni - R2 DTP (rapel 2) ( Difterie, Tetanus, Pertusis ) 6 - 7 ani - DT - AR ( Difterie, Tetanus, Pertusis ) 8 - 9 ani - VPOT (oral trivalent) (Poliomielita) 13 - 14 ani - DT - BCG (Difterie, Tetanus - Tuberculoza pulmonara) Vaccinul suplimentar contra Haemophilus influenzae tip B poate fi administrat in mai multe transe intre 2 luni si 5 ani si este recomandat .

bolile copilariei

Daca micutul are febra, ii curge nasul si i-au aparut bubite pe piele este posibil sa nu fie vorba de o simpla raceala sau de o alergie, ci de una dintre bolile copilariei Varicela, rujeola, rubeola, scarlatina, roseola... Aceste maladii contagioase au fost denumite generic "bolile copilariei" deoarece sunt cele mai frecvente infectii intalnite la copii. Majoritatea sunt cauzate de virusuri si se vindeca repede, fara sa necesite un tratament specific si fara sa creeze probleme de sanatate serioase. Rujeola (pojarul) Este o boala extrem de contagioasa, care apare frecvent iarna si primavara. Debuteaza ca o bronsita, cu febra, ochi rosii si lacrimosi, secretie nazala, tuse. In ziua a doua de boala apar in gura, pe interiorul obrajilor, mici puncte albe (semnul lui Koplik), care dureaza doua-trei zile. Apoi apare si eruptia, care se prezinta sub forma unor pete mici, de culoare roz, catifelate, uneori usor reliefate. Bubitele apar mai intai in zona din spatele urechilor, apoi se extind pe fata, trunchi si membrele inferioare. Dispar in 5-6 zile, in aceeasi ordine in care au aparut. In general, starea copilului e buna. Nu exista un tratament care sa distruga virusul ce cauzeaza boala, de aceea tratamentul vizeaza ameliorarea simptomelor. Se administreaza medicamente antitermice (de obicei, pe baza de paracetamol) si se ingrijesc atent mucoasele bucale si oculare, precum si urechile. Copilul este contagios 4-5 zile inainte si 6 zile dupa aparitia eruptiei. Totusi, vaccinul se mai poate face si in primele 3-4 zile de la contactul cu copilul bolnav. Copilul trebuie izolat la domiciliu timp de 7 zile, iar in cazurile grave trebuie internat. Rubeola (pojarelul) Semnele bolii la copil pot fi atat de sterse, incat boala poate trece neobservata: stare generala usor afectata, febra moderata, ganglionii din spatele urechilor sunt inflamati, mariti, usor durerosi. Sunt mariti si ganglionii laterocervicali, axilari, inghinali. Poate aparea o eruptie rozata pe fata si apoi pe corp, care nu lasa urme dupa vindecare. Atentie insa! Trebuie evitat orice contact intre copilul bolnav si o femeie gravida in primele 3-4 luni de sarcina, deoarece virusul rubeolic poate cauza malformatii severe la fat. Eruptia dispare spontan in doua-trei zile fara vreun tratament anume (eventual, antitermice). Ganglionii tumefiati pot persista cateva saptamani. Rubeola este foarte contagioasa cu 7 zile inainte de eruptie si 5 zile dupa aparitie. Poate fi prevenita prin vaccinare. Scarlatina Este o infectie bacteriana determinata de streptococul beta-hemolitic grup A. Apare mai frecvent la copiii de 3-9 ani, in lunile de toamna-iarna. Simptomele bolii: durere intensa in gat, dureri de cap, febra, varsaturi. A doua zi apare o eruptie micropapuloasa de coloratie rosie intensa, pe trunchi si pe membre, dar nu si pe fata. Copilul prezinta o paloare in jurul narilor si gurii, care contrasteaza cu roseata pometilor. Eruptia paleste treptat si este urmata, dupa 5-10 zile, de o descuamare caracteristica (descuamarea pielii e un fenomen particular scarlatinei). Tratamentul consta in administrarea de penicilina timp de 10 zile. Copilul bolnav trebuie izolat minimum 7 zile. Boala se extinde atat timp cat bolnavul "adapostestei streptococi beta-hemolitici grup A in nas sau faringe. Varicela (varsatul de vant) Apare foarte rar la copiii sub 1 an, afectandu-i frecvent pe cei de pana la 10 ani (dar poate aparea si la adultii care nu au facut boala in copilarie). Este foarte contagioasa, fiind cauzata de un virus din aceeasi familie cu cel ce produce herpesul (acelasi virus provoaca la adulti herpes Zoster). Boala se manifesta cu febra si eruptie pruriginoasa sub forma de pete mici rosii, care in decurs de cateva ore capata relief si se transforma in vezicule ce contin lichid limpede. In cateva zile apar cruste care se desprind spontan dupa una-doua saptamani. Eruptia apare predominant pe trunchi, dar se poate extinde si in pielea capului si pe mucoase. Copilul trebuie impiedicat sa se scarpine, pentru a preveni infectarea veziculelor si pentru a nu indeparta crustele, altfel raman urme. Ca tratament se recomanda scurtarea unghiilor si tamponarea veziculelor cu pomezi cu mentol, iar daca mancarimile sunt intense, medicul poate recomanda un sirop antihistaminic. Atentie! Nu se administreaza aspirina si nu se face baie generala, ci o toaleta partiala. Copilul este contagios doua zile inainte de aparitia eruptiei si aproximativ 6 zile dupa aparitia ultimului val eruptiv. Se poate intoarce in colectivitate la 3-4 zile dupa ce ultimele cruste au disparut. Roseola infantum Roseola infantum este o infectie virala, numita si eritem subit sau cea de-a sasea boala eruptiva. Nu este periculoasa, dar este foarte contagioasa. Afectiunea este mai des intalnita la copiii cu varste sub 3 ani, primavara si toamna. Boala debuteaza brusc, iar primele simptome sunt de obicei febra mare, 39°C, care necesita atentie, caci poate genera convulsii, ce dureaza 3-5 zile. Dupa ce febra ajunge la valori normale, apare o eruptie pe piele (care seamana cu cea din rujeola), localizata in special pe ceafa, gat si urechi. Eruptia persista de obicei trei zile si este putin vizibila, de aceea boala trece adeseori neobservata. Nu exista tratament specific pentru aceasta boala. Se administreaza un sirop antitermic daca este cazul (Nurofen, Panadol). Copilul trebuie sa se odihneasca si sa bea multe lichide. Atentie! Daca face febra mare, trebuie s dus la medic deoarece este posibil sa fie prezenta concomitent si o infectie bacteriana, care va necesita tratament cu antibiotic.

printii mei

doi frumosi